Tabu-urile vizavi de nuditate s-au dezvoltat de-a lungul timpului, oamenii obişnuindu-se cu hainele din motive practice, în climatele reci sau deşertice. Obişnuinţa s-a imprimat adînc în cultură şi s-a transformat în obligativitate. O contribuţie majoră au avut şi dogmele religioase care condamnă goliciunea trupească.
Primul club cunoscut de nudism, "Freilichtpark", a fost deschis la Hamburg în 1903 de către Paul Zimmerman. În aceeaşi perioadă un alt german, Dr. Heinrich Pudor (de la care vine cuvîntul "pudoare", a publicat o carte intitulată "Nacktcultur", în care se discută despre beneficiile nudităţii şi se susţine practicarea jocurilor sportive fără îmbrăcămintea stînjenitoare.
Mişcarea nudistă a cîştigat teren în Germania anilor 1920, sub denumirea Freikörperkultur (FKK), dar a fost suprimată odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler.
În Statele Unite, imigrantul german Kurt Barthel a organizat în 1929 primul eveniment nudist în împrejurimile oraşului New York, şi a fondat "American League for Physical Culture" (Asociaţia Americană pentru Cultură Fizică).
După Al Doilea Război Mondial mişcarea nudistă s-a răspîndit rapid şi a devenit populară în Franţa, Anglia şi Italia.
În anii următori, naturismul a pătruns în majoritatea ţărilor democratice din lume. În peste 30 de state există o asociaţie naţională afiliată la "International Naturist Federation" (INF/FNI).
Numărul naturiştilor din Europa este estimat la peste 20 milioane, cu circa 600 organizaţii naturiste (tabere şi camping-uri turistice) şi numeroase plaje (peste 200 numai în Spania). În Franţa există circa 160 structuri naturiste.
În România nu există la ora actuală organizaţii de profil, în principal din cauza lipsei unei legislaţii în acest sens. Nudismul este situat la limita legalităţii, însă este tolerat pe plajele delimitate special.
